A mai trecut o zi, o saptamana, o luna si tot la acelasi stagiu am ramas. Doi copii carora le e frica sa...sa iubeasca.Dar nu, nu ar trebui sa folosesc acest cuvant pentru ca ar fi prea mult pana si pentru mine.Atunci cum as putea numi aceasta stare? Oare magie? Oare intre noi e ceva...magic? Poate este...sau poate personalitatile noastre sunt amandoua la fel de puternice incat atunci cand se intalnesc se ciocnesc si ies scantei.Si as vrea mereu sa fim asa. Sa nu ne plictisim niciodata unul de altul. Sa ne surprindem placut din cand in cand si de fiecare data sa mai ramana ceva nedescoperit. Si tine minte: sunt eu, tu si restul lumii...nu conteaza ce abereaza unii. Aici este vorba de noi si de tot ce se intampla cand suntem amandoi. Tu esti soarele ce ai aparut in viata mea. Si poate chiar e prea mult spus dar in fiecare zi ma faci sa zambesc, iar cand nu esti prezent fizic, gandul meu mereu zboara la tine. Esti sarea si piperul din viata mea, dar in acelasi timp laptele si mierea. Esti zenitul si nadirul in acelasi timp. Esti linistea dinaintea furtunii si curcubeul dupa ploaie. Esti acel ceva magic pe care il tin strans in pumn si caruia nu-i voi da drumul niciodata!
